Intrebare: Ce las, ce lasam in urma noastra?

Adesea ne grabim sa imbratisam viitorul, ne grabim sa cladim vise, ne grabim sa ne indeplinim dorintele, dar prea rar ne oprim ca sa ne asezam pe banca timpului, fiind gata sa privim in urma la ce-a fost, la ce-a  ramas…

Desi talpile (mai cu seama cele ale sufletului), ne sunt prafuite de atata drum, prea rar ni le odihnim, prea rar ne indreptam ochii spre inapoi.

Oare nu e important nu doar unde ajungem ci si cum ajungem?

Poate ca reusim sa urcam toate treptele pe care ni le-am dorit, poate ca ajungem la capatul drumului pe care am pornit cu multi ani in urma. Si e bine si ne bucuram si e frumos. Dar cati oameni au suferit in preajma noastra pentru ca nu am avut timp de ei? De cati dintre prietenii nostrii am uitat cand visele noastre au devenit prea marete sau de cate ori am uitat ca menirea noastra este sa dregem sufletele si chiar si vietile din jurul nostru?

Mai stim  noi oare care sunt adancurile cuvantului: OM?

Ce inseamna pentru noi sa fim oameni?

Daca ar fi sa alegem orice dictionar din biblioteca lui Dumnezeu, in viziunea Sa, cu siguranta a fi om inseamna a trai pentru ceilalti in aceeasi masura in care traiesti pentru tine!

Si e important sa avem nazuinte, sa tintim sus, sa vrem mai mult de la viata decat o simpla implinire a nevoilor uzuale, dar  toate aceste vise implinite devin egoism atunci cand nu suntem gata sa impartim cu ceilalti ambitia noastra, pofta de viata, puterea de a lupta cu problemele, ideile, creativitatea, dragostea si timpul, mai ales timpul!

Ce las, ce lasam in urma noastra?

Sa fie zambete, sa fie lacrimi, sa fie puterea ce a inflorit din pamantul unei imbratisari sincere, pline de dragoste, oferita la timp?

Lasam noi inimi nemangaiate, suflete golite de tot ce  inseamna frumos, minti care niciodata nu au gasit raspunsul la intrebari, oameni care nu au stiut niciodata cat sunt de iubiti?

Sau lasam in urma noastra oameni care acum stiu sa iubeasca, care se bucura de viata, oameni care stiu sa pretuiasca, oameni cu rani videcate, oameni plini de putere, de forta de viata, care se bucura ca le-am povestit de Dumnezeu?

Ce las, ce lasam in urma noastra!