Incepand de azi vrem sa ne trimiteti cover-uri la cantecele noastre care au fost promovate la radio si la TV. (le gasiti pe http://www.youtube.com/user/proconsulvideo ).
Cea mai buna versiune si voce se va regasi pe urmatorul nostru album!!!! Veti canta impreuna cu noi desigur!
Puteti sa le postati pe Youtube si sa ne trimiteti link-ul la adresa contact@proconsul.com.ro. Luati chitara, pianul, acordeonul, muzicuta, orice instrument care sa va ajute sau sa va inspire, puneti-va in fata camerei web
si REC!
Fiti binecuvantati!
ShareApoi a urmat partea cea mai grea: sa gaseasca oameni dispusi sa cante pentru Rares! Si s-au gandit la noi, la Proconsul!
Si noi, avem nevoie de ajutorul vostru! Voi publicul nostru minunat puteti sa va strangeti maine seara in Roman si in acest fel sa ii putem da o sansa la o viata normala lui Rares!
Haideti sa petrecem o seara minunata si sa salvam o viata!
Va asteptam!
Fiti binecuvantati!
Pentru mai multe detalii: www.raresmarianhuci.ro , http://www.faunbine.ro/ajuta.php/177
ShareEra un filmulet care arata cat de multi copii pe glob nu au ce manca. Oare sunt ei de vina de ceea ce li se intampla …”pentru ca noi nu suntem in stare decat sa gasim vinovatii la tot ceea ce ni se intampla in viata asta”… la fiecare 6 secunde moare un copil … TREZITI-VA OAMENI BUNI!
Si daca asta nu e de ajuns vrem sa va aratam aici ceva: Premiul Pulitzer acordat unei poze facute in timpul foametei din Sudan in anul 1994.
Poza arata un copil lovit de foametea din Sudan si il surprinde cand acesta “merge” in directia unei tabere a Natiunilor Unite aflata la 1km distanta!
Vulturul asteapta ca acest copil sa moara ca sa il poata manca. Aceasta poza a socat intreaga planeta. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu copilul, nici macar fotograful Kevin Carter care a plecat din locul acela exact dupa ce a facut fotografia!
Trei luni mai tarziu Kevin Carter s-a sinucis din cauza depresiei!
Noi ne ducem viata linistiti si ne plangem : ca “nu avem timp”…”nu avem bani”….”nu ma inteleg prietenii”…”nu ma inteleg colegii”… “nu am bani sa-mi cumpar rochita, camasa preferata”….”nu am timp sa merg la sala”…etc … cred ca va recunoasteti in aceste “motive invocate” care nu va dau voie sa “traiti” … si ne-am plans cu totii de aceste lucruri… zi de zi…SI TOTUSI SUNT OAMENI CARE MOR DE FOAME…
Hai sa incercam ceva: sa nu mancam o zi pe luna si sa TINEM UN COPIL in viata… suntem in stare oare?!!??
1 copil – 75 ron/luna
2 copii – 125 ron/luna
5 copii – 300 ron/luna
Ce ziceti, incercam? Nu este o simpla donatie, ci un ajutor pentru copiii care literalmente mor de foame!
A sosit vremea sa facem ceva pentru cei care au nevoi! Poate fi vecinul de la 2, o matusa, omul de la coltul strazii, copilul care se joaca langa ai nostri, oricine.
Fiti binecuvantati!
ShareFiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea “Early Show” (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare:
“Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?”
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat).
Dansa a precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:
-”Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri… Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui…
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte…
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace?
(În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA…
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.
Apoi industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.
Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu…
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”
S-a intamplat in America!
Se intampla din ce in ce mai mult si in Romania!
Fiti binecuvantati!
Share